Oreste Benzi (1925-2007)

O viaţă pusă în slujba aproapelui

S-a născut la 7 septembrie 1925, la San Clemente (Italia), într-o familie săracă. A fost un neobosit apostol al carităţii, care şi-a consumat viaţa pentru cei din urmă şi lipsiţi de apărare. A luat asupra sa problemele sociale grave ce frământă lumea contemporană.

La vârsta de 12 ani a intrat în Seminarul din Rimini. În anul 1949 a fost hirotonit preot. Fiind asistent al Tineretului Catolic din Rimini, timp de 50 de ani s-a dedicat activităţilor cu adolescenţii, cărora le propunea mereu o „întâlnire de prietenie cu Cristos”.

În anul 1968 a înfiinţat Asociaţia „Papa Ioan al XXIII-lea”. Aceasta se ocupă şi astăzi de cei care trăiesc în stradă, de prostituate, de tinerii care au căzut pradă drogurilor şi de viaţa pe cale de a se naşte. După 40 de ani, asociaţia numără peste 200 de case-familie în lumea întreagă: comunităţi de ajutorare, case de rugăciune şi cooperative sociale.

Într-o seară, părintele Oreste a intrat în discoteca numită „L’altro mondo” (Lumea de dincolo), spunând: „Dumnezeu e tare! Câteva aplauze pentru Domnul!”. Şi, la ora 2.30 noaptea, 1.000 de tineri l-au aplaudat pe Domnul. Unul dintre acei tineri l-a oprit apoi şi i-a zis: „Mulţumesc, părinte, că ai venit!”. Şi a adăugat: „Nu ne lăsa singuri!”.

Veronica, o tânără româncă obligată să se prostitueze în Italia, mărturiseşte că viaţa ei s-a schimbat complet atunci când l-a cunoscut pe părintele Benzi. El a ajutat-o să-l descopere pe Dumnezeu, să se simtă iubită şi să-şi recapete demnitatea pe care o crezuse pierdută pentru totdeauna. După întâlnirea avută cu el, Veronica s-a implicat, la rândul ei, în ajutorarea tinerelor decăzute.

Părintele Oreste a spus că, în faţa avortului, păcatul cel mai mare este a tăcea. „Nu sunt vinovaţi numai medicii şi politicienii, ci şi toţi cei care rămân indiferenţi”. „În avort – spunea el – avem doi răniţi; unul, mortal: copilul, iar altul pentru totdeauna: mama. Noi vrem să-i salvăm pe amândoi”.

De unde avea puterea să facă toate acestea? Ne răspunde chiar el: „Pentru a sta în picioare, trebuie să stai în genunchi; ştie să stea în întregime cu cei săraci cine ştie să stea total cu Domnul”.

A murit la 2 noiembrie 2007, în urma unui infarct. La Liturghia de înmormântare au participat, printre alţii, şi tinere mame fără familie, femei constrânse să se prostitueze, familii care au adoptat orfani, persoane fără adăpost stabil, dependenţi de droguri. Într-un cuvânt, cei care au găsit în preotul Oreste Benzi un adevărat părinte, deoarece nu le-a oferit numai pâine şi de lucru, ci şi o familie.

Rămâne în memoria multora ca un adevărat exemplu şi un mare părinte, care şi-a dedicat întreaga viaţă pentru binele aproapelui.

Marcelin Blaj