Christiaan Frederick Beyer Naude (1915-2004)

on

Luptător pentru reconciliere rasială în Africa de sud

Christiaan Frederick Beyer Naude a fost un proeminent lider creştin african, cu un rol important în lupta împotriva politicii de apartheid („separare”) din Africa de Sud. Considerat drept un profet african, el a adus speranţa reconcilierii rasiale.

S-a născut la 10 mai 1915, în oraşul Roodepoort (Africa de Sud). Tatăl său a fost cleric în Biserica Reformată Olandeză şi unul dintre membrii fondatori ai societăţii „Broederbond”, care susţinea politica de segregare rasială.

Beyer Naude a studiat teologia la Universitatea Stellenbosch şi, asemenea tatălui său, a devenit slujitor al Bisericii, alăturându-se apoi societăţii „Broederbond”.

După participarea la un serviciu religios interrasial, Naude a început să aibă îndoieli cu privire la justificarea religioasă a apartheid-ului. A urmat apoi masacrul din oraşul Sharpeville (21 martie 1960), când poliţia a ucis 69 de negri care protestau împotriva îngrădirii libertăţii de muncă şi mişcare. Acel eveniment a zdruncinat credinţa lui Naude, obligându-l să-şi reevalueze învăţătura teologică.

Beyer Naude a fost singurul delegat al Bisericii Reformate Olandeze care a susţinut declaraţia conform căreia Consiliul Mondial al Bisericilor condamna apartheid-ul şi respingea orice bază teologică pentru acesta. Ca urmare a acţiunilor sale, Naude a fost supus unor numeroase presiuni din partea politicienilor şi a Bisericii. În final, a renunţat la poziţia sa eclezială şi a demisionat din societatea „Broederbond”.

Odată cu desprinderea Bisericii Reformate Olandeze de Consiliul Mondial al Bisericilor, Beyer Naude a înfiinţat „Institutul Creştin”, o organizaţie ecumenică al cărei scop era reconcilierea rasială şi dialogul interconfesional. Alături de alţi lideri ai organizaţiei, Naude a fost urmărit şi hărţuit de autorităţi, fiind de mai multe ori închis şi percheziţionat acasă şi la sediul organizaţiei.

Ca lider s-a implicat în mişcarea de rezistenţă împotriva apartheid-ului, ajutând la intrarea şi ieşirea din ţară a unor membri ai Institutului Creştin.

În perioada 1977-1984, guvernul Africii de Sud l-a declarat persona non grata („persoană neagreată”), impunându-i şi un domiciliu forţat.

Convingerea lui Naude a fost că noua Africă de Sud va fi dominată de o majoritate a negrilor. A crezut cu tărie că viitorul nu le va mai permite albilor să se bucure de privilegii sau supremaţie. Datorită sacrificiului făcut, unii dintre prietenii săi negri au considerat că Beyer Naude „la înfăţişare este alb, dar inima lui nu mai este de mult albă”.

După perioada de condamnare, Beyer Naude i-a succedat arhiepiscopului Desmond Tutu ca preşedinte al Consiliului Bisericilor din Africa de Sud. El a fost şi singurul membru al delegaţiei Congresului Naţional African care a purtat negocieri cu guvernul Partidului Naţional, ceea ce a contribuit la democratizarea societăţii.

A murit în septembrie 2004, la funeralii fiind prezent şi preşedintele Thabo Mbeki, alături de demnitari ai Congresului Naţional African.

Adina Petric