Werenfried van Straaten (1913-2003)

Werenfried van Straaten

Preot călugăr catolic – descris de contemporani drept un „uriaş al carităţii” şi „cel mai mare cerşetor din istoria Bisericii”

Născut la 17 ianuarie 1913 într‑o familie de intelectuali din Mijdrecht (Olanda), a studiat literele la Universitatea din Utrecht, dar, la chemarea lui Cristos, se alătură fraţilor franciscani capucini. Din cauza stării de sănătate, grav afectate de tuberculoză, cererea îi este refuzată. Insistă şi este acceptat novice în Ordinul Premonstratenzilor, la Mănăstirea Tongerlo din Belgia, primind numele Werenfried. Devine preot la 25 iulie 1940.

În urma Tratatului de la Yalta, peste 16 milioane de germani, refugiaţi din faţa trupelor de ocupaţie ale Armatei Roşii, au trebuit să se deplaseze din regiunile Pomerania şi Silezia spre partea de vest a fostei Germanii naziste, ceea ce a creat o situaţie umanitară specială. Sfântul Scaun cere Mănăstirii Tongerlo să ofere asistenţă umanitară refugiaţilor împovăraţi de mizerie, boli şi foamete. Misiunea a fost preluată de părintele Werenfried şi astfel lua fiinţa în anul 1947 lucrarea: „KIN – Kirche in Not” adică „Ajutor Bisericii care Suferă”. A început o campanie de strângere de ajutoare, în special slănină, aliment neperisabil, disponibil atunci fermierilor olandezi şi flamanzi care, pătrunşi de cuvintele preotului călugăr, au înţeles să‑şi reprime sentimentele de ură şi răzbunare împotriva unui neam ce le ocupaseră ţara şi‑i supuseseră la persecuţii inimaginabile. De aici şi porecla dată acestuia de „Părintele Slănină”. Tot restul vieţii sale, Werenfried a făcut referire, în predicile sale, la generozitatea conaţionalilor săi din Flandra sau Olanda. Una dintre cele mai cunoscute vorbe ale călugărului preot, din acele timpuri era: „Oamenii sunt mai buni decât ne‑am închipui noi că ar fi. Dumnezeu, de asemenea, este mai bun decât ne imaginam”.

Opera părintelui Werenfried s‑a extins repede şi la ajutorarea catolicilor de dincolo de „cortina de fier”, unde a fost un neînfricat apărător al valorilor creştine. Ani de zile a fost singura voce din vest care a strigat împotriva nedreptăţilor şi mizeriei impuse de comunism. A adunat fonduri pentru distribuirea sau tipărirea, în ţările comuniste, a cărţilor de rugăciune şi liturgice. Van Straaten însuşi a călătorit dincolo de „cortina de fier” pentru întâlniri clandestine cu conducătorii Bisericii sau pentru a aduna informaţii de pe teren, câteodată uzând de paşaport fals sau deghizat, ceea ce l‑a pus, nu de puţine ori, în mari dificultăţi şi pericole. Organizaţia sa caritativă KIN a început totodată să asiste şi comunităţi creştine catolice din lumea a treia.

După căderea comunismului, au apărut noi provocări pentru „Ajutor Bisericii care Suferă”. Cea mai recentă iniţiativă a fost aceea de a acorda suport Bisericii Ortodoxe Ruse, inclusiv finanţarea unor „biserici plutitoare” pe râul Volga. Nu de puţine ori van Straaten îşi motiva datoria de a ajuta Biserica Ortodoxă ca fiind de aceiaşi însemnătate cu aceea care a făcut să se nască lucrarea sa, de la sfârşitul războiului, „ca semn de iubire gratuită şi cale de reconciliere”.

Van Straaten a murit la 31 ianuarie 2003, la vârsta de 90 de ani.

Astăzi, KIN este o asociaţie publică universală de drept pontifical care a primit misiunea de a interveni oriunde Biserica – nu numai cea Catolică – este în dificultate din cauza lipsei de libertate religioasă şi de mijloace pastorale. Opera sa de dragoste creştină sprijină proiecte pastorale în peste 140 de ţări din lumea întreagă.

George Samoilă