Sf. Maximilian Kolbe (1894-1941)

Maximilian Kolbe

Primul martir al carităţii – cu acest titlu, care nu mai fusese folosit până atunci, a fost canonizat de Papa Ioan Paul al II-lea

Născut în 1894, în familia unor muncitori din Polonia, la 14 ani intră novice în ordinul fraţilor franciscani conventuali. Este trimis să studieze la Roma şi devine preot călugăr franciscan în anul 1918.

Fondează în 1927 un centru de evanghelizare lângă Varşovia numit  Niepokalanów (Cetatea Imaculatei). Începând cu anul 1939, „cetatea” avea să-şi mărească numărul fraţilor de la 18 la aproape 900 de călugări, punând astfel bazele celei mai numeroase case franciscane din lume.

Pentru „a cuceri mai bine lumea pentru Imaculata”, fraţii călugări utilizau aici cele mai moderne, atunci, mijloace tehnice de tipărire. Părintele Maximilian a publicat numeroase cărţi religioase si de cateheză, un cotidian cu un tiraj de 230 de mii de exemplare, un magazin ilustrat,  lunar, cu tiraj de peste un milion de exemplare. Maximilian a deschis si un studio de radio fiind un adevărat „apostol al mass-media”.

Teologia părintelui Kolbe era una radicală. Se încăpăţâna să creadă, să afirme şi să scrie că adevărul este unul singur, deci un singur Dumnezeu, un singur Mântuitor, o singură Biserică şi că toţi oamenii, în consecinţă, sunt chemaţi să adere la acest adevăr.

A fost misionar în Japonia, unde în 1930 a fondat la Nagasaki un nou „oraş al Imaculatei”, cu intenţia de a crea şi alte asemenea centre misionare în întreaga lume. Cu sănătatea şubredă, revine în Polonia natală. În drumul de întoarcere, prin Rusia, face numeroase convertiri.

Este închis de nazişti în 1941 în lagărul de exterminare de la Auschwitz unde Cristos îi oferă cununa martiriului.

Când a fost arestat, spunea că merge să o slujească pe Neprihănită la Auschwitz. Acolo, toată energia trupului sau fragil (având un singur plămân şi bolnav de tuberculoză) a fost înăbuşită de suferinţa cea mai îngrozitoare. O suferinţă care era accentuată mai mult şi datorită faptului că era preot al lui Isus Cristos. A fost pus la cele mai dezgustătoare şi grele munci dar el îşi încuraja mereu tovarăşii de suferinţe.

Miracolul  lui Dumnezeu s-a arătat atunci când naziştii au acceptat părintelui Maximilian propunerea sa de a se oferi morţii în locul unui alt prizonier condamnat la moarte prin înfometare, în urma unei încercări nereuşite de evadare. Acest prizonier evreu avea sa-şi regăsească familia după eliberarea lagărului şi să depună mărturie.

Pr. Kolbe a murit în ziua de 14 august 1941. Era ajunul sărbătorii mariane pe care Maximilian o iubea cel mai mult, Sărbătoarea  Adormirii Maicii Domnului, zi când se cânta în biserici imnul popular care zice: „Voi merge s-o văd într-o zi!”

A fost canonizat de compatriotul sau polonezul Karol Woytila, Papa Ioan Paul al II-lea, fiind numit „martir al carităţii”. Sf. Maximilian Kolbe este patronul jurnaliştilor, familiilor, prizonierilor, al mişcărilor pro-vita şi al celor dependenţi de droguri. Este celebrat de Biserică în ziua de 14 august.

George Samoila