Sf. Damian de Veuster (Leprosul) (1840-1889)

Damien de Veuster

Preot misionar care s-a dedicat asistenţei leproşilor de pe insula Molokai

Damian de Veuster s-a născut la 3 ianuarie 1840, la Tremeloo (Belgia), în familia unui fermier, primind la botez numele de Iosif. A avut o copilărie obişnuită: o familie iubitoare, o educaţie aleasă, numeroşi prieteni.

Urmându-l pe fratele său Augustin, a dorit să devină preot misionar. La vârsta de 19 ani a intrat în Congregaţia Misionarilor „Sfintele Inimi ale lui Isus şi Mariei”, luându-şi numele de Damian. Nefiind încă preot, în anul 1864 a ajuns în Honolulu (Hawaii), după 138 de zile de navigare. După sfinţirea ca preot, a fost trimis să predice Evanghelia într-o zonă din răsăritul arhipelagului Hawaii. Aici, superstiţiile păgâne îi vor da bătăi de cap timp de nouă ani. Diferenţa de cultură i-a creat multe probleme, iar singurătatea i s-a părut adesea insuportabilă.

În Hawaii, lepra era o realitate cruntă. Toţi bolnavii de lepră, despărţiţi de familii, erau trimişi de guvern pe insula Molokai. În 1873, Damian s-a oferit voluntar pentru a merge pe insula Lazaret, din acelaşi arhipelag, unde se aflau aproape 800.000 de bolnavi.

Ajungând pe insulă, prima întâlnire a avut-o cu un tânăr muribund. În ciuda unui miros greu de suportat, părintele Damian s-a rugat la căpătâiul său timp de o jumătate de oră. Această privelişte îl va însoţi, de altfel, de-a lungul celor 16 ani trăiţi în mijlocul leproşilor.

Insula Molokai era supranumită „insula morţii”. În primele opt luni de la sosirea lui Damian au avut loc 183 de decese. A luptat tot timpul cu autorităţile pentru îmbunătăţirea vieţii acestor deznădăjduiţi. A înfiinţat capele, a construit căsuţe, a organizat fanfare şi coruri, încercând pe toate căile să însenineze viaţa acestor leproşi.

A fost îndrăgit de localnici, devenind cunoscut ca Makna (părintele) Kamiano. Nu a fost doar preot pentru leproşi, ci şi doctor. Le-a bandajat rănile, i-a transportat în braţe şi i-a îngrijit cum a ştiut mai bine.

Inevitabilul s-a produs şi, la un moment dat, predica lui a cunoscut o cotitură radicală. În loc să mai predice: „Voi, leproşilor…”, într-o zi a spus: „Noi, leproşii…”.

Îmbolnăvindu-se de lepră, a murit la 15 aprilie 1889, îngrijit fiind de câteva surori şi înconjurat de alţi preoţi, sosiţi în ultimii ani să-l ajute în activitate. Între timp, vestea despre el se răspândise în întreaga lume. Însuşi Mahatma Gandhi a afirmat că a avut în părintele Damian Leprosul un izvor de inspiraţie pentru campaniile sociale pe care le-a condus în India.

Datorită activităţii părintelui Damian, pe insula Molokai au sosit ajutoare, iar după anii 1900 s-au ridicat spitale, case de copii şi multe altele.

În anul 1995, papa Ioan Paul al II-lea l-a declarat fericit, iar papa Benedict at XVIl-lea l-a canonizat la 11 octombrie 2009, fiind celebrat de Biserica Catolică în ziua de 10 mai. Este considerat în mod neoficial drept patron al bolnavilor de HIV/AIDS.

Maricel Bulai