Martin Luther King Jr. (1929-1968)

Martin Luther King  jr

Omul care a avut un vislider al mişcării americane pentru drepturile civile

Martin Luther King, Jr. a fost unul dintre cei mai importanţi militanţi împotriva segregării rasiale din Statele Unite, adept al schimbării sociale prin acţiune directă, dar neviolentă.

S-a născut în 1929 în Atlanta, Georgia (SUA), într-o familie de pastori baptişti. A studiat teologia, şi după căsătorie, în 1955, a obţinut doctoratul în teologie.

La 1 decembrie 1955, în Montgomery, oraşul în care Martin Luther King slujea ca pastor, a avut loc un incident. Croitoreasa de culoare Rosa Parks, care era aşezată pe un scaun în partea de autobuz destinată negrilor, a refuzat să cedeze locul unui bărbat alb, încălcând astfel legea segregării rasiale a autobuzelor, şi a fost arestată. Deşi asemenea evenimente erau frecvente, de această dată populaţia de culoare a hotărât să-şi revendice dreptul de a fi tratată cu demnitate, declanşând “boicotul autobuzelor din Montgomery”. Ales lider al boicotului, Martin Luther King, Jr. reuşeşte să impună calea nonviolentă de protest. Chiar şi atunci când casa i-a fost incendiată, iar familia sa a fost pusă în pericol, a avut tăria de a spune mulţimii de negri înarmaţi, care doreau răzbunare: „Nu vom putea rezolva această problemă dacă vom răspunde la violenţă cu violenţă. […] Vom răspunde la violenţă cu nonviolenţă. Gândiţi-vă la cuvintele lui Isus: «Cine ridică sabia, de sabie va pieri». Isus ne strigă astăzi de peste secole: «Iubiţi-vă vrăjmaşii!» Asta este ceea ce trebuie să trăim”.

Ca urmare a acestei mişcări de protest, în decembrie 1956, Curtea Supremă a Statelor Unite a declarat legea segregaţiei rasiale ca fiind neconstituţională, iar autobuzele din Montgomery au fost desegregate.

În anii următori, Luther King s-a implicat activ în fondarea „Conferinţei Liderilor Creştini din Sud”, precum şi în sprijinirea „Comitetul Studenţesc de Coordonare a Nonviolenţei”, înfiinţat în 1960 de studenţii negri. De asemenea, s-a implicat în mişcarea pentru drepturile civile din Albany şi a organizat proteste în Birmingham. Acestea s-au soldat cu ciocniri între manifestanţi şi poliţişti, fapt care a devenit cunoscut în întreaga lume, iar problema segregării rasiale a ajuns cel mai arzător subiect în spaţiul american. Numeroasele demonstraţii ce au urmat în 1963 au culminat cu „Marşul către Washington”, în timpul căruia, Martin Luther King a rostit de pe treptele Memorialului Lincoln celebrul său discurs I Have a Dream („Am un vis”), care l-a situat între cei mai buni oratori din istoria Statelor Unite.

În 1963, revista Time l-a numit “omul anului”, iar eforturile sale de a schimba lumea prin mijloace paşnice i-au adus recunoaşterea internaţională, devenind, în 1964, cel mai tânăr deţinător al Premiului Nobel pentru Pace.

Din 1967, Martin Luther King, Jr. a criticat public intervenţia SUA în Vietnam şi a iniţiat Campania pentru Oamenii Săraci. La 3 aprilie 1968, cu o zi înainte de a fi asasinat, a participat la greva muncitorilor negri din Memphis, unde a ţinut ultimul său discurs, intitulat: „Am fost în vârful muntelui”.

Cristian Zaharia