Fer. Zeffirino Jiménez Malla (1861-1936)

on

Zeffirino Jimenez

Ţigan martir – executat pentru că a luat apărarea unui preot maltratat

Supranumit „El Pelé”, Zeffirino s-a născut la 26 august 1861, la Benavènt de Segrià, în Spania. A fost botezat catolic în localitatea Fraga, în timpul unui popas făcut de părinţii săi nomazi, Giovanni şi Giuseppa. De mic mergea să cerşească, asemenea altor copii ţigani de aceeaşi vârstă cu el.

Un descendent de-al său mărturisea: „Nu era un fricos. Când era nevoie, intervenea fără teamă pentru a susţine dreptatea. Trăia potrivit legii ţigăneşti, cu forţă şi dreptate”. Nu era rasist. Era ca o punte între două lumi: a celor nomazi şi a celor sedentari. A ştiut să unească cele mai bune lucruri ale celor două culturi. Avea o pasiune deosebită pentru copii, îi ajuta pe cei săraci şi nevoiaşi, îi vizita pe bătrâni şi pe bolnavi.

„El Pelé” s-a căsătorit la 18 ani, după legea ţiganilor, cu Tereza. Neavând copii, a adoptat-o pe Pepita, nepoata soţiei. Până la 40 de ani a trăit ca un nomad. Deşi se ocupa de comerţul cu cai, era un om cinstit. La 50 de ani s-a căsătorit creştineşte, după 32 de ani de viaţă matrimonială ţigănească.

Într-o zi, Zeffirino a întâlnit un om bolnav de tuberculoză, prăbuşit la pământ. În timp ce toţi ceilalţi îl evitau, el a alergat iute să-l ajute, învingând frica de contaminare.

Altă dată, o tânără mamă nu putea să-şi alăpteze copilul. „El Pelé” îi dădea zilnic banii necesari pentru a cumpăra lapte. Cine nu avea un animal de povară pentru a merge să-şi vândă produsele la târg, vorbea cu „El Pelé”, care răspundea: „Intră în staulul meu, ia animalul pe care-l doreşti şi îmi vei plăti la sfârşitul muncilor sezoniere”.

Îi vizita des pe cei bătrâni şi bolnavi. În fiecare zi mergea la azil să-i viziteze pe cei neputincioşi. Era înscris în Consfătuirea Sfântul Vincenţiu, o asociaţie de binefacere care venea în ajutorul celor săraci.

Pe cerşetori îi ducea în camera sa şi îi hrănea. Celor mici le vorbea despre Isus, iar seara îi chema în casă şi se ruga în genunchi împreună cu ei.

Pe cei care se certau, Zeffirino îi împăca. Avea un dar special pentru a atenua certurile dintre ţigani sau dintre aceştia şi autohtoni. Ei alergau spre el şi-l chemau să facă dreptate.

Spre sfârşitul vieţii, se ruga zilnic: în casă, pe stradă, la azilul de bătrâni, în închisori.

În 1936, Zeffirino a fost arestat şi condamnat la moarte de trupele republicane în timpul războiului civil din Spania, pe când lua apărarea unui preot care era maltratat. În ziua de 9 august a fost executat în cimitirul din Barbastro (Spania). Pe drum, striga fără încetare: „Trăiască Cristos, regele”.

La 4 mai 1997, Zeffirino Jiménez Malla a fost declarat fericit de către papa Ioan Paul al II-lea, fiind celebrat de Biserică în data de 4 mai.

Marcelin Blaj