Eva von Tiele-Winckler (1866-1930)

on

Eva von Tiele-Winckler

Diaconiţă luterană – fondatoare a Căminului păcii, un adăpost pentru copii, bătrâni şi bolnavi abandonaţi

Eva von Tiele-Winckler, cunoscută drept „Maica Eva”, s-a născut în 1866 într-o familie bogată ce deţinea un castel la graniţa dintre Polonia şi Germania.

Încă din copilărie, Eva s-a simţit chemată să se implice în lucrări sociale. Deşi aparţinea aristocraţiei, Eva nu s-a sfiit să pregătească şi să împartă mâncare celor săraci. Într-o zi, un băieţel murdar şi înfometat a venit la castel. Ea l-a spălat şi i-a făcut o pereche de pantaloni dintr-o rochie de-a ei mai veche. Aflând despre gestul Evei, tatăl s-a supărat şi i-a interzis să mai intre în bucătărie sau să mai vorbească cu locuitorii satului din apropiere. Însă în inima ei, Eva a început să se încreadă mai mult în Dumnezeu.

La vârsta de 19 ani a plecat la Bielefeld pentru a participa la un curs despre îngrijirea bolnavilor. Întorcându-se acasă, i s-a permis să cheme la castel opt tinere pentru a le învăţa să coase şi să împletească. Treptat, atitudinea tatălui ei s-a schimbat, aşa încât în anul 1888 ea a primit cadou de Crăciun planul unei case care avea să se numească Friedenshort (Căminul păcii).

Odată cu inaugurarea noii case, Maica Eva şi-a început lucrarea socială. Avea pe atunci 24 de ani. La Friedenshort îşi găseau adăpost şi alinare copii bolnavi, bebeluşi abandonaţi, oameni în vârstă şi bolnavi alungaţi din familie.

În anii următori, urmând sfatul pastorului Friedrich von Bodelschwingh şi având consimţământul tatălui, Eva a întemeiat o comunitate de diaconiţe, pe care avea să le pregătească pentru diferite slujiri. La scurtă vreme, lucrarea de la Friedenshort s-a extins prin ridicarea a încă două clădiri, una pentru bolnavii incurabili şi cealaltă pentru copii.

În 1910 a fost înfiinţată în Breslau prima casă de copii, din care s-a dezvoltat ulterior organizaţia Heimat für Heimatlose (Cămin pentru cei fără cămin), care susţinea un număr de 40 de cămine.

Eva a pus în practică şi ideea de „casă familială”, prin creşterea şi educarea unui număr de 10-15 copii de diferite vârste într-un cadru asemănător vieţii de familie.

În aceste case, între anii 1910 şi 1923, peste 14.000 de copiii şi-au găsit un nou cămin. Numărul diaconiţelor a crescut şi el, ajungând la 800. Reprezentativ pentru proiectul Friedenshort a fost faptul că de la început a existat o deschidere interconfesională şi ecumenică, ceea ce a dus şi la dezvoltarea unei misiuni externe.

Eva von Tiele-Winckler şi-a îndreptat atenţia şi asupra celor aflaţi în închisori, la început prin vizite, iar ulterior prin ridicare unei case în care puşcăriaşii eliberaţi erau ajutaţi să se reintegreze în societate.

A murit în 1930, în oraşul Miechowitz (Polonia), după o viaţă pusă cu totul în slujba celor săraci, bolnavi şi neajutoraţi.

Adina Petric