Dumitru Sandu-Matei (1913-1951)

on

Dumitru Sandu-Matei

Preot romano-catolic – martir anticomunist şi apostol al săracilor

Părintelui Dumitru Sandu-Matei i-a fost dat să participe activ la evenimentele din prima jumătate a secolului al XX-lea, un timp de mari suferinţe, provocate îndeosebi de cele două războaie mondiale.

S-a născut la 28 iulie 1913, la Sărata (judeţul Bacău), într-o familie de agricultori. A absolvit Seminarul Romano-Catolic din Iaşi, fiind sfinţit preot în 1939. A lucrat la catedrala catolică din Iaşi, unde era iubit şi stimat de toţi.

Trăsătura caracteristică a părintelui Dumitru era aceea de „apostol al săracilor”. Localnicii spuneau că el era în stare să pună tot ce avea în folosul săracilor. Motivul acestei dărnicii era că-l vedea pe Isus în cei săraci.

La Iaşi a înfiinţat o cantină pentru studenţi, intrând astfel în conflict cu autorităţile.

În primii ani ai Celui de-al Doilea Război Mondial s-a ocupat de asistenţa spirituală a luptătorilor pe front. Pe mulţi prizonieri i-a ascuns, unii recunoscând că numai datorită lui au scăpat cu viaţă.

I-a ajutat mai ales pe prizonieri cu medicamente, îmbrăcăminte şi alimente. Mai mulţi oameni au fost solicitaţi de părintele Dumitru să-i găzduiască pe prizonierii de război în casele lor. Mihai Gheorghiu, din Iaşi, a declarat că, în repetate rânduri, părintele i-a cerut să ţină în propria casă foşti prizonieri germani. La fel şi dr. Rozalia Iosub, care a mărturisit că a ascuns în casa ei pe câţiva urmăriţi, tot la cererea Pr. Matei.

În perioada 1939-1944, părintele Dumitru a publicat mai multe articole tratând o tematică diversă: istorie, spiritualitate, cultură religioasă. A fost pătruns de ideea importanţei presei, a seminariilor, a şcolilor şi a asociaţiilor. A militat pentru creşterea rolului învăţătorilor în educaţia tineretului, ca şi pentru dezvoltarea şcolilor.

Odată cu instaurarea regimului comunist, mulţi studenţi s-au organizat pentru a lupta împotriva acestuia. Preotul Dumitru a devenit mentorul lor. Unul dintre ei, Liviu-Coca Mărgineanu, dă mărturie despre rolul preotului, care a devenit figura centrală a grupului, organizând întâlniri pentru a găsi modalităţi de împotrivire faţă de acţiunile comuniştilor.

După ce a trebuit să se ascundă prin mai multe locuri de urmăritorii săi, părintele Dumitru s-a retras la Bucureşti, unde a şi fost arestat. A fost acuzat de crimă de înaltă trădare şi condamnat la pedeapsa cu moartea, recursul fiindu-i respins. Executarea lui prin împuşcare a avut loc la 21 februarie 1951 în Penitenciarul Jilava.

Părintele Dumitru Sandu-Matei a rămas în memoria posterităţii drept un apostol al săracilor şi al celor nedreptăţiţi, dar şi un martir al timpurilor moderne, care nu a ezitat să-şi dea viaţa pentru binele fraţilor săi.

Marcelin Blaj