Jean Henri Dunant (1828-1910)

on

Jean Henri Dunant

Scriitor, filantrop şi fondator al Crucii Roşii Internaţionale

Jean Henri Dunant a fost un renumit om de afaceri, filantrop şi activist social, ale cărui idei s-au aflat la baza creării Comitetului Internaţional al Crucii Roşii.

S-a născut în 1828 la Geneva (Elveţia), într-o familie bogată de credincioşi reformaţi, pentru care implicarea în acţiuni sociale era o prioritate. Tatăl său ajuta orfanii, iar mama sa îi ajuta pe cei săraci.

La vârsta de 28 de ani, în timpul călătoriilor sale de afaceri în Algeria, Henri a înfiinţat o companie de comerţ cu cereale. Datorită faptului că dreptul de cesiune a pământului şi a apei nu era clar statuat în lege, s-a hotărât să meargă în audienţă la Napoleon al III-lea pentru a-şi apăra interesele.

În 1859, Napoleon era în plin război cu Franz Joseph al Austriei şi îşi stabilise cartierul general la Solferino (Italia), unde cele două armate erau pregătite de luptă. Sosit în Solferino în seara bătăliei (24 iunie 1859), Dunant s-a confruntat cu urmările războiului: 38.000 de răniţi, morţi şi muribunzi rămaşi pe câmpul de luptă. Şocat de imaginea războiului, tânărul Henri a luat iniţiativa de a organiza populaţia civilă, în special femeile şi fetele, pentru a oferi asistenţă medicală soldaţilor răniţi şi bolnavi. Plecând de la sloganul: „toţi suntem fraţi”, echipele au acordat ajutor tuturor răniţilor, indiferent de tabăra din care proveneau. Lipsa de materiale şi provizii a fost depăşită prin diferite donaţii, dar şi prin organizarea riguroasă asigurată de Dunant.

În urma acestei experienţe, Henri Dunant a scris o carte de memorii, intitulată A Memory of Solferino (1862), ale cărei idei s-au aflat la baza înfiinţării, în anul 1863, a unui comitet din care a făcut parte şi care mai târziu se va numi Comitetul Internaţional al Crucii Roşii. Sub organizarea lui Dunant, douăsprezece ţări au semnat în 1864 prima Convenţie de la Geneva. Viziunea lui, de a înfiinţa o organizaţie neutră, capabilă să ofere asistenţă medicală în conflictele armate, s-a dovedit a fi una dintre acele idei care au schimbat lumea, motiv pentru care Henri Dunant a primit în 1901 Premiul Nobel pentru Pace.

Deşi în 1867 afacerea lui Dunant a falimentat, acesta a continuat să lupte pentru ideile şi planurile sale umanitare. A pledat pentru dezarmare şi pentru înfiinţarea unui tribunal care să medieze conflictele internaţionale. De asemenea, a lucrat pentru crearea unei biblioteci internaţionale – idee preluată în proiectele viitoare ale UNESCO – şi a militat pentru înfiinţarea unui stat evreiesc în Palestina.

Afectat de mai multe boli, Jean Henri Dunant şi-a petrecut ultimii ani de viaţă într-un spital din oraşul Heiden (Elveţia), unde a murit în 1910. Înainte de a muri, el a oferit ultimii săi bani pentru a asigura în acest spital un „pat liber” destinat celor săraci.

Cristian Zaharia