Fer. Ieremia Valahul (1556 1625)

Ieremia Valahul

Patronul infirmierilor, al celor bolnavi şi al emigranţilor

Ieremia s-a născut la 29 iunie 1556, la Sasca, în părţile de nord ale Moldovei, din părinţi foarte evlavioşi. La botez a primit numele de Ion. A fost un om simplu, drept şi plin de frica lui Dumnezeu.

Într-o zi un cerşetor i-a spus: „Ion, tu vei merge peste munţi într-o ţară care se cheamă Italia. Apoi, ajuns la capătul călătoriei tale, vei intra în serviciul unui domn mare. Îl vei sluji cu multă iubire şi bucurie şi vei fi recompensat din abundenţă”.

Într-adevăr, la vârsta de 18 ani, a plecat în Italia pentru a se sfinţi. Mama sa, Margareta, îi spusese că există o ţară îndepărtată numită Italia, unde trăiesc oameni buni şi unde sunt călugări sfinţi. Cuvintele mamei l-au fascinat pe Ion. În anul 1578 a ajuns la Napoli, unde a intrat într-o mănăstire de călugări capucini (ordin călugăresc catolic, ramură a Ordinului Franciscan, înfiinţat de sfântul Francisc din Assisi). Aici şi-a luat numele de Ieremia.

La Napoli, timp de 40 de ani, fratele Ieremia i-a îngrijit cu multă blândeţe şi dăruire pe cei bolnavi. S-a apropiat de toţi, mici şi mari, bogaţi şi săraci, sănătoşi şi bolnavi. Când nu pleca în împrejurimi pentru a-i ajuta pe cei săraci, se afla în locuinţele celor bolnavi.

Fratele Salvatore, un călugăr cu mâinile şi picioarele deformate, nu putea să facă nici cea mai mică mişcare. Ieremia îl lua delicat în braţe ca să-l ridice din pat şi îl spăla aşa cum o mamă îşi spală pruncul. Nu trecea nici o noapte în care fratele Salvatore să nu-şi strige infirmierul, astfel încât într-o zi a fost dojenit de un alt frate. Dar Ieremia i-a luat apărarea, spunând: „Sărmanul! Nu se poate ajuta deloc. E ca un copil mic!”.

Ieremia spunea mereu că iubirea faţă de cei sărmani şi bolnavi atrage milostivirea lui Dumnezeu.

Timp de patru ani şi jumătate, Ieremia s-a îngrijit de fratele Martin, un călugăr suferind. Nimeni nu se atingea de el, deoarece era plin de răni. Din acest motiv, îl spăla chiar şi de 10 ori pe zi. Îi plăcea să spună că Dumnezeu îl vrea acolo: „L-am simţit pe Dumnezeu în timp ce mă rugam”, avea să spună Ieremia. Când Martin a murit, Ieremia a izbucnit în plâns, spunând: „Săracul frate Martin, era recreaţia mea…”

Ieremia a murit la 5 martie 1625, la Napoli, iar la 30 octombrie 1983 a fost declarat fericit de către papa Ioan Paul al II-lea.

Astăzi este cunoscut sub numele de fericitul Ieremia Valahul, fiind celebrat de Biserică în data de 8 mai. Este considerat patronul infirmierilor, al celor bolnavi şi al emigranţilor.

Marcelin Blaj