Sf. Vladimir Ambartsumov (1892-1937)

vladimir-ambartsumov

Lider al Grupului Studenţilor Creştini şi opozant al regimului comunist sovietic

A fost un creştin rus care a sfidat autorităţile comuniste, practicându-şi credinţa asemenea altor milioane de oameni, în ciuda faptului că acest lucru era considerat un delict major în statul comunist.

S-a născut în 1892 în Saratov (Rusia), într-o familie de creştini luterani. A învăţat la Gimnaziul „Sfinţii Petru şi Pavel” din Moscova, iar apoi s-a înscris la Facultatea de Fizică şi Matematică a Universităţii din Berlin (1913). Din cauza începerii Primului Război Mondial, în 1914 a fost nevoit să se întoarcă în Rusia, unde a urmat cursurile Facultăţii de Matematică şi Fizică a Universităţii de Stat din Moscova.

În timpul studenţiei, Vladimir s-a convertit la baptism şi a activat în cadrul Grupului Studenţilor Creştini. La întâlnirile grupului a cunoscut-o pe Valentina Alexeieva, cea care în 1916 avea să-i devină soţie. După lovitura de stat bolşevică din 1917, în Rusia a izbucnit un război civil între bolşevici (Roşii) şi opozanţii lor (Albii), care a durat până în 1923, în timpul căruia a izbucnit o mare foamete. Din această cauză, Vladimir s-a mutat împreună cu familia în oraşul Samara (sud-vestul Rusiei), unde situaţia economică era mai bună decât la Moscova.

În 1921, împreună cu alţi credincioşi, Vladimir a fost arestat şi dus la Moscova. Apoi a fost eliberat, cu condiţia să nu părăsească oraşul. Cu toate acestea, el nu s-a lăsat intimidat şi a continuat să conducă activitatea Grupului Studenţilor Creştini până în 1924, când autorităţile comuniste i-au interzis acest lucru. Între timp, a lucrat ca fizician, dar şi ca secretar la Departamentul de Inginerie al Lucrătorilor din Serviciile Comunale.

În 1926, Ambartsumov a trecut la ortodoxie, devenind preot la sfârşitul anului următor. Fiindcă era urmărit de poliţia politică, NKVD (care în 1953 avea să-şi schimbe denumirea în KGB), între anii 1931 şi 1932, Vladimir a fost nevoit să-şi practice credinţa în secret. În aprilie 1932 a fost arestat, aducându-i-se acuzaţia falsă că ar desfăşura „activităţi contrarevoluţionare”. Aceasta era o acuzaţie fabricată de poliţia politică, folosită pentru a elimina persoanele incomode regimului comunist. Datorită unei petiţii depuse de Academia Sovietică de Ştiinţe, unde Vladimir lucra la acea dată şi în care se cerea eliberarea lui, el a primit o pedeapsă cu suspendare. Însă cinci ani mai târziu a fost arestat din nou. În timpul interogatoriilor, a refuzat să renunţe la credinţa lui, dar şi să dezvăluie numele altor credincioşi practicanţi, pentru a nu fi arestaţi.

La 3 noiembrie 1937, Vladimir Ambartsumov a fost condamnat la moarte. Sentinţa a fost pusă în aplicare două zile mai târziu, fiind executat în poligonul de la Butovo, lângă Moscova, acolo unde, în timpul „Marii Terori” (1936-1939), din ordinul lui Stalin au fost ucişi peste 20.000 de oameni.

Biserica Ortodoxă Rusă îl pomeneşte în calendar la 5 noiembrie.

Monica Zaharia