Sf. Nectarie de Eghina (1846-1920)

nectarie-de-eghina

Episcopul săracilor – a poruncit maicilor să împartă săracilor toată hrana din mănăstire

Nectarie s-a născut în Silivria, o localitate situată în provincia Tracia din nordul Greciei, pe malul Mării Marmara. La botez a primit numele de Anastasie. După primii ani de şcoală, a fost trimis să înveţe la Constantinopol, unde a studiat teologia şi scrierile sfinţilor părinţi.

La vârsta de 20 de ani, tânărul Anastasie s-a stabilit în Insula Hios, unde a predat religia la o şcoală. Apoi, a îmbrăţişat viaţa monahală, intrând în vestita comunitate monastică numită „Noua Mănăstire”. Aici şi-a luat numele de Lazăr. Câteva luni mai târziu a fost hirotonit diacon, iar de acum înainte se va numi Nectarie.

Şi-a definitivat studiile de teologie la Atena, iar în anul 1886 s-a întors în Alexandria, unde a fost hirotonit preot. După câteva luni a fost trimis la Cairo, unde patriarhul Sofronie l-a hirotonit mitropolit onorific de Pentapole la 15 ianuarie 1889. Aici, viaţa desăvârşită pe care o ducea, faptul că la el găseau alinare toţi săracii şi că întotdeauna cei care aveau nevoie de un sfat îl găseau la Sf. Nectarie, au atras duşmănia unor episcopi care se gândeau că Nectarie vrea să ocupe scaunul patriarhal.

De aceea, în anul 1890, a fost nevoit să se retragă la Atena, fiind defăimat de ai săi, dar păstrându-şi totuşi nădejdea în Dumnezeu. La Atena, Nectarie a fost o vreme director al unei şcoli teologice, până în anul 1894. Apoi, cu ajutorul a numeroşi ucenici şi credincioşi, între anii 1904 şi 1907 a construit o frumoasă mănăstire de călugăriţe în Insula Eghina, unde se va retrage definitiv şi va duce o viaţă de smerenie şi slujire, de dăruire totală şi de rugăciune neîncetată.

După încheierea Primului Război Mondial, numeroşi săraci şi bolnavi veneau în vizită la Nectarie, care le cerea maicilor să împartă orice fel de alimente şi să nu păstreze nimic pentru ele, căci Dumnezeu, prin mila sa, îi va hrăni şi pe unii, şi pe alţii.

Într-o vară, fiind mare secetă în Insula Eghina, prin rugăciunile lui Nectarie, ploaia a coborât din cer, iar ţarinile au adus rod îmbelşugat, aşa încât toţi s-au îndestulat de hrană. Cu toţii – mireni şi călugări, săraci şi bogaţi – îl cinsteau pe Nectarie ca pe un păstor şi vas ales al Duhului Sfânt, urmând întru toate învăţăturile lui.

Sf. Nectarie era foarte smerit şi blând şi nu căuta laude de la nimeni. În timpul liber lucra în grădina mănăstirii, îmbrăcat într-o haină simplă, încât toţi rămâneau uimiţi de tăcerea şi smerenia lui.

La 8 noiembrie 1920, episcopul Nectarie a trecut la Domnul, însă n-a fost uitat niciodată de săracii care au aflat alinare la păstorul lor.

Biserica Ortodoxă îl pomeneşte în calendar la 9 noiembrie.

Narcis Stupcanu