Sf. Maria Skobtsova (1891-1945)

maria-skobtsova

Membră a mişcării franceze de rezistenţă – protectoare a refugiaţilor şi a evreilor persecutaţi de nazişti

Maria Skobtsova a fost poetă, măicuţă şi membră a mişcării franceze de rezistenţă din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Ea a oferit adăpost şi ajutor refugiaţilor ruşi din Franţa şi evreilor persecutaţi în timpul ocupaţiei naziste.

S-a născut într-o familie nobilă din Letonia (pe atunci în Imperiul Rus), sub numele de Elizaveta. Marcată profund de moartea tatălui ei, a căutat răspunsuri cu privire la sensul vieţii în teoriile revoluţionare socialiste, dar acestea n-au mulţumit-o. Din acest motiv, a decis să urmeze cursurile Institutului Teologic din Sankt Petersburg.

După instaurarea regimului bolşevic în Rusia (1917), Elizaveta a emigrat în Franţa. Acolo a trăit experienţa dureroasă a pierderii unuia dintre cei trei copii ai ei. Din 1930, când a fost numită în funcţia de secretar al Mişcării Creştine a Studenţilor Ruşi, a intrat în contact cu numeroşi refugiaţi ruşi din Franţa, implicându-se în ajutorarea lor. Astfel, a pus bazele unei comunităţi în care cei nevoiaşi primeau adăpost şi îngrijire, dar şi sprijin spiritual.

În 1932, Elizaveta a devenit călugăriţă, luându-şi numele de Maica Maria. În loc să se retragă într-o mănăstire, ea a ales să se implice în viaţa socială, profesând „monahismul în lume”. A înfiinţat o casă de ospitalitate, în care erau amenajate o sală de mese, o capelă şi o cameră pentru lectură şi discuţii. În scurt timp, aceasta a devenit neîncăpătoare, aşa încât a fost nevoie de o nouă locaţie (în Rue de Lourmel), în care puteau fi hrănite şi adăpostite 100 de persoane. Cu timpul, au mai fost închiriate şi alte clădiri, una pentru familii, alta pentru bărbaţi singuri, iar o fermă rurală a fost transformată într-un sanatoriu.

Casa Maicii Maria nu era doar un adăpost pentru nevoiaşi, ci şi un loc potrivit pentru discuţii. Aici se întâlnea elita intelectualilor ruşi din Paris, pentru a dezbate teme precum credinţa sau problemele sociale ale momentului. Din discuţiile lor, în 1935 s-a născut mişcarea Acţiunea Ortodoxă, având ca scop transpunerea principiilor evangheliei în viaţa socială.

În timpul ocupării Parisului de către nazişti, Maria, împreună cu Iuri, fiul ei şi cu Dimitri Klepinin, preotul capelei din Rue de Lourmel, au adăpostit numeroşi evrei, care erau arestaţi pentru a fi trimişi în lagărele de concentrare. În iulie 1942, când mii de evrei au fost adunaţi pe stadion, de unde urmau să fie repartizaţi în lagăre, Maria, împreună cu câţiva gunoieri, a reuşit să salveze câţiva copii, ascunzându-i în coşurile de gunoi.

În 1943, Maica Maria a fost arestată de nazişti, sub acuzaţia că era „iubitoare de evrei”. După doi ani petrecuţi în lagărul Ravensbrück din Germania, a murit într-o cameră de gazare, cu doar câteva săptămâni înainte de terminarea războiului.

Biserica Ortodoxă Rusă o pomeneşte în calendar la 20 iulie.

Monica Zaharia