Sf. Iustin Popovici (1894-1979)

iustin-popovici

„Vocea poporului sârb” – cel care a luat apărarea poporului în faţa atrocităţilor regimului comunist

Iustin Popovici s-a născut în oraşul Vranie, din sudul Serbiei, din părinţi credincioşi. La botez a primit numele de Blagoie, care aminteşte de ziua praznicului în care s-a născut, Buna-Vestire.

De la vârsta de 14 ani, Iustin a început să citească cu conştiinciozitate Evanghelia, impunându-şi în viaţă regula ca în fiecare zi să citească trei capitole din Noul Testament, încercând mereu să trăiască după poruncile lui Dumnezeu. La terminarea anilor de şcoală elementară, a primit calificativul „excepţional”. În anul 1905, Blagoie a fost admis la Seminarul „Sf. Sava” din Belgrad. Aici l-a avut ca dascăl pe Sf. Nicolai Velimirovici, care pe atunci era proaspăt ieromonah şi doctor în filozofie şi teologie.

La 1 ianuarie 1916, în sărbătoarea Sf. Vasile cel Mare, Blagoie a fost călugărit şi a primit numele Sf. Iustin, filozof martir. La scurt timp după intrarea în monahism, Iustin a plecat la Petrograd, capitala de atunci a Rusiei, pentru a urma cursurile Academiei Teologice. În Rusia, el i-a cunoscut pe marii sfinţi ruşi, Sf. Serafim de Sarov şi Sf. Ioan de Kronstadt.

În iunie 1916, Iustin a plecat în Marea Britanie, acolo unde ieromonahul Nicolae Velimirovici devenise o personalitate recunoscută. Iustin şi Nicolae au reuşit un adevărat miracol prin cuvântările lor, mobilizând întreg poporul englez în sprijinul Serbiei, ceea ce a făcut ca un general britanic să-i numească „cea de-a treia armată sârbă”.

În anul 1921, Iustin s-a întors în Serbia şi a fost primit de patriarhul Dimitrie, care l-a binecuvântat să predea la Seminarul din Karlovac. În anul 1922 a fost hirotonit ieromonah, iar câţiva ani mai târziu a fost numit lector la Facultatea de Teologie din Belgrad, la Catedra de Dogmatică.

După cel de-al Doilea Război Mondial, părintele Iustin a fost aruncat în închisoare, întrucât lua apărarea populaţiei, iar în predicile sale critica atrocităţile pe care le comiteau autorităţile comuniste. Nu se ruşina niciodată să-i înfrunte pe cei care îşi impuneau autoritatea faţă de cei neajutoraţi, şi cu toate că nu era decât un simplu călugăr, nimeni nu îndrăznea să-i reproşeze ceva.

Astfel, părintele Iustin a devenit cunoscut ca un apărător neînfricat al credinţei, fiind invitat la numeroase conferinţe, unde cuvintele sale erau apreciate atât de poporul de rând, cât şi de intelectuali. Aceştia îl respectau ca pe o personalitate deosebită, în care credinţa era susţinută de o inteligenţă extraordinară şi de o cultură de excepţie.

Iustin Popovici s-a stins din viaţă la 25 martie 1979, în ziua în care împlinea 85 de ani. Este considerat drept „vocea poporului sârb”.

Biserica Ortodoxă Sârbă îl pomeneşte în calendar la 7 aprilie.

Narcis Stupcanu