Sf. Gherman din Alaska (1756-1837)

gherman-din-alaska

Patronul ortodox al Americii – ocrotitorul băştinaşilor din Alaska

Gherman s-a născut în oraşul Serpuhov, la jumătatea secolului al XVIII-lea, într-o familie de negustori ruşi. În 1772 s-a călugărit la Schitul „Sf. Serghei” de lângă Sankt Petersburg. După şase ani petrecuţi acolo, s-a mutat la Mănăstirea Valaam, ridicată pe o mică insulă din lacul Ladoga (vestul Rusiei, la graniţa cu Finlanda).

La acea vreme, negustorii ruşi au descoperit în călătoriile lor un grup de insule despre care nu se ştia nimic până atunci (Insulele Aleutine); acestea unesc Peninsula Kamceatka (estul extrem al Rusiei) de Alaska, nordul continentului american. Biserica Ortodoxă Rusă a hotărât să trimită acolo un grup de misionari, care să-i creştineze pe locuitorii insulelor, numiţi „aleuţi”. Printre misionarii care au plecat în 1793 spre Alaska s-a numărat şi călugărul Gherman.

Sediul misiunii a fost stabilit pe Insula Kodiak (Alaska de Vest), însă părintele Gherman a ales să locuiască pe Insula Spruce, pe care a numit-o „noul Valaam”, în amintirea locului său preferat. Acolo, el şi-a săpat o locuinţă în pământ, în care stătea vara, iar pentru iarnă şi-a ridicat o chilie sărăcăcioasă. Părintele ducea o viaţă austeră, muncind în condiţii extreme şi hrănindu-se cu roadele muncii sale: legume, pe care le cultiva în grădină, ciuperci uscate şi sare, pe care singur o obţinea din apa oceanului. În scurt timp, aproape de chilia lui au fost construite din lemn o capelă şi o casă de oaspeţi, care servea ca şcoală.

Părintele Gherman şi-a dedicat viaţa băştinaşilor din Alaska, la care a fost trimis să le vestească Evanghelia. Tot ce avea împărţea cu ei, inclusiv mâncarea pe care o obţinea de pe urma muncii în grădină. Oferea ajutor tuturor celor care veneau să i-l ceară; unii voiau sfaturi, alţii se plângeau că fuseseră jigniţi şi nedreptăţiţi sau că erau oprimaţi de autorităţi. Era priceput în restabilirea armoniei în familie, în special în relaţiile dintre soţi, şi îi iubea foarte mult pe copii, cărora le oferea biscuiţi şi cu care petrecea mult timp, vorbindu-le despre Dumnezeu şi învăţându-i cântece.

Părintele era purtătorul de cuvânt al localnicilor în faţa autorităţilor. De multe ori a scris petiţii către Yanovsky, administratorul coloniei, în care se plângea de modul în care erau trataţi aleuţii şi cerea drepturi pentru ei. Iritat de insistenţele părintelui, Yanovsky a cerut Bisericii Ruse transferarea acestuia, pe motiv că instigă localnicii împotriva autorităţilor. Însă, după ce s-a întâlnit personal cu acesta, Yanovsky şi-a retras cererea. Părintele Gherman era o prezenţă extraordinară şi se făcea iubit de toată lumea.

Supranumit „Steaua Nordului”, părintele Gherman a murit în 1837, fiind înmormântat de localnici pe Insula Spruce. A fost canonizat în 1970, devenind astfel primul sfânt ortodox al Americii.

Biserica Ortodoxă din America îl pomeneşte în calendar la 9 august.

Monica Zaharia