Sf. Dimitri Klepinin (1904-1944)

dimitri-klepinin

Un „drept între popoare” – a salvat de la moarte numeroşi evrei în timpul Celui de Al Doilea Război Mondial

Dimitri Klepinin a fost un preot rus emigrat în Franţa, care a salvat de la moarte numeroşi evrei în timpul ultimului război mondial, motiv pentru care memorialul evreiesc Yad Vashem din Ierusalim i-a oferit în 1984 titlul de „drept între popoare”.

S-a născut în Piatigorsk (Rusia) într-o familie cu trei copii. Tatăl era arhitect, iar mama era implicată în ajutorarea săracilor. După lovitura de stat bolşevică din 1917, familia Klepinin a părăsit Rusia, stabilindu-se la Constantinopol, apoi în Iugoslavia. Când avea 19 ani, Dimitri a trăit tragedia pierderii mamei sale şi, după propriile sale spuse, a găsit în Isus Cristos singura lumină şi consolare.

În 1925 a început studiile teologice la Paris, iar după absolvire a plecat cu o bursă la Seminarul Teologic Protestant din New York. Întors în Europa, a avut mai multe slujbe în Iugoslavia, iar apoi s-a stabilit în Franţa, unde s-a căsătorit şi a devenit preot ortodox în 1937.

Doi ani mai târziu a fost trimis să slujească la capela din casa de ospitalitate pentru refugiaţi întemeiată de compatrioata sa, Maria Skobtsova, în Rue de Lourmel, la Paris. În timpul ocupaţiei naziste, el s-a alăturat eforturilor de rezistenţă ale mişcării intitulate „Acţiunea Ortodoxă” şi a ascuns numeroase familii de evrei, dar şi prizonieri de război şi alte categorii de persoane căutate de nazişti.

În acea perioadă, mulţi evrei au venit la părintele Klepinin pentru a lua certificate de botez, în baza cărora puteau scăpa de persecuţia nazistă. Deşi mulţi dintre ei nu deveneau creştini, fiindcă în realitate nu se botezau, el le dădea hârtia care îi salva de la moarte, deoarece, aşa cum îi spunea Maicii Maria (Skobtsova): „Cred că bunul Cristos mi-ar da această hârtie, dacă eu aş fi în locul lor. Deci, trebuie să fac acest lucru. […] În toate timpurile, Biserica a fost un refugiu pentru toţi cei care au căzut victime ale barbariei”.

În 1943, a fost arestat de nazişti pentru ajutorul dat evreilor şi interogat de Gestapo. Când ofiţerul l-a întrebat: „Dacă îţi dăm drumul, promiţi că n-ai să mai ajuţi evrei?”, părintele Klepinin a răspuns: „Nu pot să spun aşa ceva. Sunt creştin şi trebuie să fac ceea ce trebuie”. Enervat, ofiţerul i-a strigat: „Iubitorule de evrei!”. Atunci Dimitri a ridicat calm crucifixul pe care îl avea la gât şi i l-a arătat ofiţerului, zicând cu voce scăzută: „Pe acest evreu îl cunoşti?”. Înfuriat la culme, ofiţerul a strigat: „Te-ai condamnat singur!”.

Dimitri a fost deportat, împreună cu Iuri Skobtsov, fiul Maicii Maria, în lagărul de concentrare Buchenwald din Germania, iar apoi în lagărul de la Dora, unde a murit de pneumonie în iarna anului 1944.

Biserica Ortodoxă Rusă îl pomeneşte în calendar la 20 iulie.

Monica Zaharia