Sf. Anastasia († 304)

anastasia

 Izbăvitoarea de otravă şi mângâietoarea celor din închisori

Anastasia este o sfântă care şi-a dedicat viaţa slujirii deţinuţilor, în special a acelor creştini din Imperiul Roman care erau aruncaţi în temniţă din pricina credinţei lor.

S-a născut la Roma în secolul al III-lea, în vremea domniei împăratului Diocleţian, cunoscut pentru persecutarea creştinilor. Anastasia provenea dintr-o familie înstărită, în care tatăl era păgân, iar mama, creştină, şi a beneficiat de educaţia oferită de un învăţat creştin, pe nume Hrisogon.

După moartea mamei, tatăl Anastasiei a hotărât să-şi mărite fata cu un soldat roman, Publius, împotriva voinţei acesteia. În perioada care a urmat, Anastasia şi-a făcut un obicei de a-i vizita pe ascuns, îmbrăcată în haine modeste, pe creştinii care se aflau în închisorile romane. Ea încerca să le aline suferinţa, ducându-le mâncare, îngrijindu-le rănile provocate de torturile la care erau supuşi, îmbărbătându-i şi rugându-se împreună cu ei.

După un timp, Publius a aflat despre activitatea secretă a Anastasiei şi a poruncit să fie închisă în casă. Atunci, ea a început să corespondeze în taină cu învăţătorul ei, Hrisogon. Acesta i-a trimis cuvinte de încurajare şi totodată i-a profeţit că soţul ei va muri în curând pe mare, ceea ce s-a şi întâmplat. Nava cu care Publius a plecat în călătorie s-a scufundat, iar Anastasia, rămasă singură, şi-a împărţit averea săracilor şi s-a dedicat slujirii celor nevoiaşi.

Ea a mers din oraş în oraş, îngrijind creştinii din închisori împreună cu Theodota, o tânără văduvă care avea trei fii. Folosindu-se de cunoştinţele de medicină pe care le avea, dar şi de puterea rugăciunii, Anastasia a vindecat răni şi a uşurat suferinţe, devenind cunoscută mai ales pentru puterea de a-i salva de la moarte pe cei otrăviţi.

În urma unui edict dat împotriva creştinilor de către Diocleţian, Anastasia, Theodota şi copiii ei au fost arestaţi şi li s-a promis că vor fie eliberaţi, dacă renunţă la credinţa creştină. Deoarece au refuzat, Theodota şi cei trei fii ai ei au fost arşi de vii, iar Anastasia a fost condamnată la moarte prin înfometare. Cu toate acestea, după 60 de zile fără hrană, Anastasia încă trăia.

Atunci, judecătorul a hotărât să fie urcată într-o corabie împreună cu alţi deţinuţi, ce urmau să fie înecaţi. După ce corabia a fost abandonată de soldaţii romani în largul mării, iar aceasta a început să ia apă, Sf. Theodota li s-a arătat celor de pe corabie şi a dus-o la ţărm. Văzând minunea, cei 120 de oameni au crezut în Hristos şi au fost botezaţi de Anastasia şi de un alt creştin, pe nume Eutychianus. În scurt timp, ei au ajuns din nou în mâinile soldaţilor, fiind cu toţii arşi de vii în localitatea Sirmium (azi Mitrovica, în Kosovo, Serbia).

Biserica Ortodoxă o pomeneşte în calendar la 22 decembrie.

Monica Zaharia