Sf. Grigore Luminătorul (250-325)

grigore-luminatorul

Apostolul Armeniei – a construit mănăstiri, în jurul cărora cei săraci şi lipsiţi de adăpost au primit hrană şi un loc de dormit

Grigore s-a născut în Armenia, la Valarshapat, capitala provinciei Ararat, într-o familie de altă credinţă decât cea creştină, dar cu o bunătate şi o conştiinţă curată. Tatăl lui se numea Anak şi era unul dintre cei mai de seamă nobili din Persia. Era rudă cu Artaban, împăratul Persiei, şi cu fratele regelui Armeniei, care se numea Cursar.

În urma unor comploturi politice, Anak, tatăl lui Grigore a fost ucis, iar fiii săi au fost trimişi în locuri diferite. Grigore a fost trimis la Roma, iar după ce a ajuns la vârsta maturităţii, a poposit în ţinutul Cezareii Capadociei, unde va învăţa credinţa în Domnul Iisus Hristos. La Cezareea, Grigore s-a căsătorit şi a avut doi fii, pe Ortan şi Arostan, pe care i-a dat de mici în slujba Domnului.

În vremea când se afla la Roma, Sf. Grigore a intrat în slujba lui Tiridat, fiul lui Cursar, care murise între timp. Îi era credincios acestuia, iar el ţinea la Grigore. De aceea, atunci când împăratul Romei l-a numit pe Tiridat rege al Armeniei, acesta l-a luat cu el.

Când regele Tiridat aducea jertfe idolilor, mai ales zeiţei Artemis, adeseori îl ruga pe Grigore să jertfească idolilor împreună cu el. Însă Grigore refuza, mărturisindu-şi credinţa în Dumnezeu, în afară de care nu mai există un altul nici în cer, nici pe pământ. Din acest motiv, Tiridat a poruncit ca Grigore să fie supus la diferite pedepse. Însă purtarea de grijă a lui Dumnezeu a făcut ca Grigore să nu moară, chiar dacă în mod normal un om nu putea suferi astfel de chinuri. Atunci regele Armeniei a poruncit să fie aruncat într-o groapă adâncă din cetatea Artaxat. În acea groapă, sfântul armenilor a stat timp de paisprezece ani, reuşind să supravieţuiască numai datorită grijii deosebite din partea lui Dumnezeu; o văduvă din cetate îi aducea în fiecare zi o bucată de pâine, cu care a reuşit să supravieţuiască.

Între timp, regele Tiridat se îmbolnăvise grav, aşa încât doctorii nu mai puteau face nimic pentru el. În aceste condiţii, numai datorită rugăciunilor lui Grigore, regele Tiridat s-a vindecat şi a crezut în Dumnezeu. Din acel moment a început şi apostolatul lui Grigore. El i-a cerut împăratului să construiască o biserică, precum şi alte mănăstiri, în jurul cărora cei săraci şi lipsiţi de adăpost să primească hrană şi un loc de dormit.

După toate acestea, Grigore a fost trimis de împărat la arhiepiscopul Leontie, pentru a fi consacrat episcop. În această calitate, Grigore i-a botezat pe toţi armenii, în frunte cu regele, şi a rămas în istorie cu numele de „apostolul Armeniei”.

Biserica Apostolică Armeană îl pomeneşte în calendar la 30 septembrie.

Narcis Stupcanu