Frank C. Laubach (1884-1970)

Apostolul analfabeților – triburile din Congo îl numeau Okombekombe (reparator de coșuri uzate), pentru că era preocupat să-i învețe carte inclusiv pe cei mai în vârstă

Misionar și mistic creștin evanghelic, Frank C. Laubach s-a născut în Benton, Pennsylvania (SUA) pe 2 septembrie, 1884. În 1912, s-a căsătorit cu Effa Seely. În anul în care își obține doctoratul la Universitatea Columbia, 1915, pleacă, împreună cu soția, ca misionar în Filipine. Lucrează acolo mai mulți ani la rând, fiind atât pastor, cât și cadru didactic la un seminar din Manila.

În 1930 se produce evenimentul care, până la urmă, îl aduce în atenția lumii întregi. Trăind printre băștinașii majoritar musulmani din insula Maranao, Laubach era deosebit de preocupat de sărăcia și nedreptățile ce însoțeau existența acestor oameni. Gândindu-se cum ar putea veni în ajutorul lor, ajunge la concluzia și convingerea că alfabetizarea ar putea constitui punctul de plecare pentru rezolvarea problemelor. Așa a început programul educativ cunoscut sub titulatura „Each One Teach One” care se bazează pe voluntari dispuși să sacrifice din timpul lor, ca să-i învețe pe analfabeți să scrie și să citească în limba maternă. Sistemul de învățare folosește diagrame și imagini asociate unor cuvinte simple, plus texte ușor de lecturat. Ideea a fost foarte bine primită și s-a răspândit cu repeziciune în toată lumea.

Mai târziu, Frank C. Laubach a întemeiat și o organizație (Laubach Literacy Inc.) care să se ocupe de educarea analfabeților din întreaga lume. Astfel, s-a ajuns ca în următorii patruzeci de ani programul lui Laubach să fie aplicat în 103 țări și în peste 300 de limbi. Milioane de oameni au ajuns prin acest program să citească, să scrie și să socotească. Punând la îndemâna lor cuvântul scris, Laubach le-a oferit practic mai mult decât o unealtă, le-a încredințat o adevărată armă cu care să-și poată organiza și transforma viața. La solicitarea lui Mahatma Gandhi, a inițiat un program național de alfabetizare în întreaga Indie.

Când veneau unii să-l întrebe ce ar putea face și ei, la rândul lor, pentru cei săraci și nevoiași, le răspundea: „scotociți până ajungeți la cea mai stringentă nevoie pe care o puteți identifica”. O sugestie pe care el însuși a pus-o în practică de-a lungul activității în folosul „miliardului fără glas” cum îi numea el pe analfabeți.

Frank C. Laubach a avut și alte preocupări. Una dintre cele mai pitorești ține de interesul pe care l-a manifestat pentru literatura orală a triburilor din Filipine. A scris chiar o biografie a eroului național filipinez, Jose Rizal, și a tradus în engleză poemele de adio ale acestuia. Acțiunile misionarului au contribuit, în ultimă instanță, la consolidarea identității de sine a triburilor și a țării în care a lucrat.

E însă destul de surprinzător ca un om atât de ocupat să mai aibă timp și de contemplație sau de meditație. Dintre numeroasele cărți scrise de el (peste 40) una se ocupă anume de acest subiect: Letters by a Modern Mystic [Scrisorile unui mistic modern]. În aceste scrisori se dezvăluie cititorului un om preocupat să trăiască în fiecare moment asemeni lui Isus și să se supună lui Dumnezeu „așa cum vioara se lasă îmblânzită de arcușul maestrului”. Probabil că aici trebuie căutată cheia succesului său. Analfabeți din toată lumea continuă să beneficieze de programele inițiate de Laubach, slovele deschizându-le accesul către o lume complet inaccesibilă până atunci. Din pricina lui, guverne, organizații internaționale, mass-media au auzit glasul celor fără glas și au luat seama la această gravă problemă.

Teofil Stanciu