Sf. Nicolae (sec. III-IV)

Ocrotitorul copiilor, al orfanilor şi al celor nedreptăţiţi; un model de sfinţenie pentru toţi creştinii

Sf. Nicolae este unul dintre cei mai iubiţi sfinţi creştini, şi aceasta deoarece mulţi sunt cei care cunosc exemplul lui de bunătate faţă de cei aflaţi în suferinţe şi, mai ales, dragostea lui faţă de copii.

Conform tradiţiei, Nicolae era fiul unor părinţi creştini din Patara Lichiei (localitate situată în Turcia de astăzi) şi de mic copil a dat semne de o alegere deosebită din partea lui Dumnezeu; respecta cu sfinţenie zilele de post, petrecea mult timp în rugăciune şi arăta o bunătate îngerească faţă de toţi.

Vizitând mănăstirile din ţinutul Tebaida, a rămas o vreme printre pustnici, dar s-a reîntors în oraşul natal. Episcopii întruniţi la Mira pentru desemnarea unui succesor, nereuşind să cadă de acord asupra persoanelor propuse, au hotărât să-l aleagă pe cel care a doua zi avea să intre cel dintâi în biserică. Şi pentru că Nicolae a venit primul la sfântul lăcaş, ei l-au ales episcop. La început s-a împotrivit, dar înţelegând că este voinţa lui Dumnezeu, în cele din urmă a acceptat.

Ca episcop de Mira, Nicolae şi-a arătat dragostea faţă de cei săraci şi lipsiţi de ajutor. Se spune că un om sărac avea trei fete care ajunseseră la vârsta la care trebuiau să se căsătorească. Însă pe atunci, foarte importantă era dota sau zestrea miresei; cu cât dota era mai mare, cu atât şansele de căsătorie creşteau. Şi pentru că sărmanul om nu le putea oferi fetelor sale o zestre considerabilă, se vedea nevoit să le vândă ca sclave. Atunci, Sf. Nicolae le-a oferit în secret trei pungi cu galbeni, fără ca ele să ştie cine le face acest dar, şi astfel le-a salvat de la o viaţă de sclavie.

Urmând cuvintele Mântuitorului: „Mergi, vinde tot ce ai şi împarte săracilor”, Nicolae şi-a dat toate veniturile pentru ajutorarea săracilor, a celor bolnavi şi suferinzi. Făcea multe donaţii în secret, fără să aştepte ceva în schimb. De multe ori lua apărarea celor nevinovaţi, chiar dacă îşi risca viaţa. Din această motiv, în timpul domniei împăratului Diocleţian, el a fost exilat şi ţinut în închisoare.

În acea perioadă, creştinismul era o religie interzisă, iar credincioşii erau pedepsiţi şi chiar ucişi pentru simplul motiv că erau creştini. Însă, odată cu urcarea pe tron a împăratului Constantin cel Mare, creştinismul a devenit religia oficială în tot Imperiul Roman, iar Sf. Nicolae a fost eliberat şi s-a întors la credincioşii săi din Mira Lichiei, unde a rămas până la moarte.

Sf. Nicolae este cinstit atât de ortodocşi, cât şi de catolici, dar este apreciat şi de protestanţi, rămânând un veritabil exemplu de dragoste faţă de semeni, un ocrotitor al copiilor, al orfanilor şi al celor nedreptăţiţi şi un model de sfinţenie pentru toţi creştinii.

Biserica îl pomeneşte în calendar la 6 decembrie.

Narcis Stupcanu